AVIZ

referitor la propunerea legislativă pentru modificarea Legii contabilității nr. 82/1991 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

Analizând propunerea legislativă pentru modificarea Legii contabilității nr. 82/1991 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale (b540/01.09.2022), transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr. XXXV/4053/07.09.2022 și înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. D1033/07.09.2022,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, și al art. 33 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observații și propuneri:

1. Prezenta propunere legislativă vizează, pe de o parte, modificarea unor dispoziții din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar, pe de altă parte, modificarea unor prevederi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit Expunerii de motive, prezentul demers legislativ are ca scop „armonizarea prevederilor legate de perioada de păstrare și arhivare a documentelor și registrelor pe care operatorii economici le pun la dispoziția organelor de control fiscal cu cele de efectuare a inspecțiilor fiscale”, degrevându-i în acest mod pe operatorii economici de „o obligație consumatoare de resurse”.

Concret, este avut în vedere termenul de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili creanțe fiscale (5 ani), inclusiv în privința perioadei referitoare la obligația de arhivare și păstrare a documentelor contabile și a celor justificative pentru înregistrările efectuate în contabilitate de către operatorii economici, față de 10 ani cum este în prezent.

2. Prin conținutul său normativ, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, iar în aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Constituția României, republicată, prima Cameră sesizată este Senatul.

3. Menționăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.

4. În ce privește soluția legislativă preconizată la art. I în scopul subliniat anterior, semnalăm că aceasta apare ca nefiind pe deplin corelată cu  textul în vigoare al Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere conținutul dispozițiilor  art.  28 alin. (2¹) și art. 35 alin. (3), potrivit cărora „(2¹) Situațiile financiare și raportările contabile prevăzute la alin. (2) se păstrează timp de 10 ani”, respectiv „(3) Situațiile financiare anuale, situațiile financiare anuale consolidate, precum și situațiile financiare interimare se păstrează timp de 10 ani”.  

          În aceeași idee, semnalăm faptul că potrivit textului de lege lata al art. 35 alin. (4) al legii în discuție, „(4) În caz de încetare a activității persoanelor prevăzute la art. 1, situațiile financiare anuale, precum și registrele și celelalte documente la care se referă art. 25 se predau la arhivele statului, în conformitate cu prevederile legale în materie.”, de unde reiese intenția legiuitorului de a stabili un regim juridic similar pentru cele două categorii de  documente.

          Mai mult, în privința perioadei obligatorii de arhivare a situațiilor financiare, textul normativ actual nu instituie diferențieri nici în raport cu entitățile care au realizat o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro la sfârșitul exercițiului financiar precedent, această perioadă fiind stabilită tot la 10 ani.

Prin urmare, în ipoteza în care prevederile art.  28 alin. (2¹) și art. 35 alin. (3) ale Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare se doresc a fi exceptate măsurilor preconizate prin proiect, apreciem necesar ca acest aspect să fie argumentat în Expunerea de motive.

5. Privitor la titlul proiectului, pentru a asigura uniformitate redacțională cu acte normative similare, recomandăm ca acesta să aibă următoarea formulare:

„Lege pentru modificarea Legii contabilității nr. 82/1991, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale”.

6. La art. I, părțile dispozitive ale pct. 1 și 2, privitor la sintagma „se modifică și”, dată fiind natura exclusiv de modificare a intervențiilor legislative, reținută anterior în cuprinsul părții introductive a articolului analizat, în acord cu uzanța normativă, propunem eliminarea acesteia.

Pentru identitate de rațiune, observația este valabilă și pentru art. II, părțile dispozitive ale pct. 1 și 2.

La pct. 1, în textul propus pentru art. 23 alin. (1), semnalăm că enunțul „...în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, ...” nu îndeplinește cerințele privind claritatea și previzibilitatea normei juridice, motiv pentru care propunem revederea și reconsiderarea textului.

7. La art. II, pct. 2, în textul prevăzut pentru art. 4 alin. (9), în vederea uzitării unui limbaj propriu normativ, propunem scrierea formulării „... care utilizează aparate de marcat electronice fiscale definite la art. 3 alin. (1) și (2), ...” sub forma „... care utilizează aparate de marcat electronice fiscale, astfel cum sunt definite la art. 3 alin. (1) și (2), ...”.

PREŞEDINTE

Florin IORDACHE

Bucureşti

Nr. 1042/16.09.2022